Ca ploieștean recunosc că, poate, cea mai frumoasă, mai impunătoare clădire și mai plină de rezonanțe culturale, artistice și științifice ale Municipiului Ploiești este Palatul Culturii.
Palatul Culturii din Ploiești, aflat exact în buricul orașului, mai precis în str. Erou Călin Cătălin, nr.1 este o lucrare monumentală începută înaintea primului război mondial, lucrările fiind întrerupte în timpul războiului și, ulterior reluate și finalizate la începutul anilor ’30.
Palatul Culturii a fost ridicat pe baza documentației arhitecților Ernest Doneaud, arhitect român, de origine franceză, și Toma T. Socolescu, spre a servi ca Palat al Justiției. Aceasta a fost destinația inițială.
Toma T. Socolescu (1883-1960) a fost reprezentantul cel mai de seamă al familiei Socolescu. Profesionist, de o mare cultură intelectuală, a lăsat în urmă o operă complexă, fiind continuatorul a trei generaţii de arhitecţi din familia sa.
Influenţa Şcolii de Arhitectură din Bucureşti asupra operei arhitectului Toma T. Socolescu a fost edificatoare pentru întreaga sa activitate. Ion Mincu a fost cel care i-a insuflat viitorului arhitect dragostea pentru tradiţie şi pentru cunoaşterea monumentelor istorice şi de arhitectură cultă şi populară, pentru a le cerceta, prelua, a desprinde elementele caracteristice şi a le transpune în operă.
Articolul continuă mai jos. Îți place?
Urmărește Colțișor de România și pe facebook
Toma T. Socolescu a activat ca arhitect, antreprenor, profesor, teoretician al arhitecturii. A avut funcţia de primar al oraşului Ploieşti şi arhitect şef al judeţului Prahova. Arhitectul s-a implicat în diverse proiecte, pentru crearea în Ploieşti a unor instituţii culturale.
Toma T. Socolescu a proiectat nenumărate case de locuit şi de raport în Ploieşti, Bucureşti, Câmpina, Vălenii de Munte, Sinaia etc. Dintre edificiile publice importante ridicate în Ploieşti de arhitectul Toma T. Socolescu amintim Halele Centrale, Catedrala Sfântul Ioan, Palatul Şcolilor Comerciale, Banca Creditul Prahovei, Casa Corpului Didactic, Palatul de Justiţie, proiectată de arhitectul Ernest Doneaud, în colaborare cu arhitectul Toma T. Socolescu.
Lucrările au început în anul 1906, dar au fost întrerupte foarte curând, din cauza evenimentelor care nu mai lăsau în bugetul Ministerului de Justiție decât sume prea mici. Lucrările au reînceput în forță în 1924. Ernest Doneaud nu mai era de mult timp aici, dar Toma T. Socolescu care-l asistase în lucrarea lui, acum ridicat la rangul de arhitect, cunoștea bine proiectele și chiar avea aprobarea autorului pentru unele modificări. Deși lucrarea cerea un uriaș volum de muncă și cheltuieli foarte mari, ea a progresat în ritm alert și, în linii mari, prin 1930, la începutul crizei, era terminată. În anii următori, cu toată austeritatea, s-au găsit banii necesari pentru finisaje, instalații și mobilier. Tunelurile subterane ale Palatului Culturii sunt menite în adăpostirea personalului judecătoreasc.
Edificiul a fost inaugurat la 26 noiembrie 1933. Cel care a tăiat panglica și a rostit cuvântarea inaugurală a fost regele Carol al II-lea al României. La inaugurare, Carol al II-lea a spus: «Inaugurând astăzi acest frumos locaș, care este o podoabă a municipiului Ploiești, sunt fericit că în el se vor adăposti aceia cari au chemarea de a împărți dreptatea…».
Clădirea, care a funcționat inițial ca Palat al Justiției, a devenit ulterior Palatul Culturii. Are subsol, parter, etajul 1 mai înalt și etajul 2 mai scund, intrarea principală pe partea sudică aflându-se la nivelul primului etaj, fiind flancată de coloane masive.
Holul de la intrare este enorm; interiorul luminat prin plafon, se înalță pe două nivele, având în componența sa și Sala „Pașilor Pierduți” sau Sala Coloanelor și Săli de ședință – Sala Marii Uniri. După 1951 clădirea a fost atribuită Complexului Cultural Ploieștean.
Afectată grav de cutremurul din 1977, ca de altfel întregul oraș Ploiești, construcția a fost renovată parțial, adăpostind în prezent Biblioteca Județeană Nicolae Iorga, Muzeul Județean de Științele Naturii Prahova cu secțiile Muzeul Omului și Acvariul și Centrul Județean de Cultură Prahova.]
Este o clădire masivă, monumentală, cu un mare corp central și două aripi principale, care îl întretaie aproape de capete. Are un demisol, un parter și un etaj foarte înalt și un altul ceva mai scund.
Palatul Culturii este construit în stil neoclasic francez, palatul impresionând prin unitate de stil, prin simetrie și echilibru, ca și prin varietatea cu care sunt tratate cele patru registre ale fațadei. Deosebit de reușită este intrarea principală, aflată la nivelul primului etaj, pe partea sudică a corpului central. Accesul este permis de un povârniș carosabil cu două variante și de treptele largi ale unei scări monumentale; o puternică colonadă încadrează cele trei uși masive.
În interior, parterul și primul etaj cuprindeau câteva mari săli de ședințe, unele dintre ele cu lambriuri de lemn și cu plafoane casetate.
Mai este de amintit un vast hol care cuprinde o bună parte a etajului I, în înălțime și etajul al doilea. Acesta are coloane masive și este luminat prin plafon. Holul, în trecut „sala pașilor pierduți”, constituie în prezent cel mai bun spațiu expozițional al orașului Ploiești.
În anii 1951-1953, clădirea a fost destinată Palatului Culturii, dar cu șase ani în urmă, o parte din aripa estică a fost afectată nou înființatei Curți de Apel Ploiești.