Există un loc în România, destul de aproape de București, mai precis la Câmpina, fascinant și extrem de interesant pentru pasionații de fenomene stranii. Castelul bântuit al Iuliei Hașdeu, fiica plecată mult prea devreme de lângă părinții ei – la numai 19 ani – și căreia, celebrul său tată, savantul Bogdan Petriceicu Hașdeu, i-a dedicat un castel absolut inconfundabil.
O construcție masivă de piatră albă, de o uluitoare frumusețe și un farmec aparte, străjuiește la o azvârlitură de băț de hotarul care îl avertizează pe călător că a poposit pe tărâmuri câmpinene.
Este castelul Iuliei Hasdeu, fiica celebrului cărturar Bogdan Petriceicu Hasdeu, a cărei poveste de viață cutremurătoare își găsește straniu și mistic ecou și în zilele noastre. Despre zidurile tăcute, construite de seniorul Hasdeu cu un scop anume – acela de a lua legătura cu fiica sa, din Ceruri, prin ședințe de spiritism -, oamenii locului vorbesc cu spaimă: „Sunt bântuite de fantome!”.
Dincolo de statutul de cel mai însorit oraș din România, care i-a dus faima mult dincolo de hotare, Câmpina (jud. Prahova) se bucură și de un alt privilegiu; acela de a fi localitatea între granițele căreia a fost construit, în perioada 1894 – 1896, unul dintre cele mai stranii castele din lume.
Un castel despre care legendele locului spun că este bântuit de fantoma, atât a ilustrului enciclopedist Bogdan Petriceicu Hasdeu, cât și a prea frumoasei sale fiice, considerată încă din fragedă copilărie, grație unei capacități uluitoare de a asimila rapid informații, un viitor geniu.
Copil precoce, Iulia Hașdeu stăpânea deja deprinderea cititului și a scrisului încă de la vârsta de doi ani jumătate și, respectiv, patru ani, vârstă la care cocheta cu arta versificării.
De altfel, la cinci ani era autoarea mai multor poezii memorabile. Șase primăveri mai târziu îşi punea semnătura pe seturi de poveşti pentru copii, poezii, piese de teatru, toate scrise în maniera adultului cu o bogată experienţă în domeniul istoriei.
Din păcate, Iulia Hașdeu a murit la doar 19 ani, vârstă la care era expertă în arta conversaţiei purtată în limbile franceză, germană şi engleză, în toamna lui 1888, răpusă de tuberculoză.
Dispariţia fulgerătoare a Iuliei l-a distrus pe veteranul Hasdeu care nu putea concepe că şi-a pierdut copila. E motivul pentru care, la şase ani după moartea fiicei sale, începe construirea castelului, în fapt, un templu cu o destinaţie precisă; aici, marele filolog susţinea adevărate şedinţe de spiritim menite să îi permită dialogul spiritual cu cea care se afla pe tărâmul morţilor.
Şedinţe al căror parfum mistic a permis, ani mai târziu, apariţia nenumăratelor legende, una mai întunecată şi mai înfricoşătoare decât alta, despre tempul din Câmpina închinat celei care a fost Iulia Hasdeu.
Castelul, devenit azi muzeu, a fost construit între anii 1894 și 1896, pentru comemorarea Iuliei Hașdeu, fiica lui Bogdan Petriceicu Hașdeu, o tânără domnișoară care a murit la doar 19 ani, bolnavă de tuberculoză.
Iulia Hașdeu, a fost primul român care a absolvit Facultatea Sorbona din Paris.
Vizitatorii care trec pragul muzeului pot admira portretele membrilor familiei Hașdeu, obiectele familiei, fotografii și documente originale, mobilierul vechi de peste un secol, manuscrise și colecții ale revistelor conduse de marele filolog ori la care acesta a colaborat, ediții princeps ale cărților savantului, precum și tablouri valoroase semnate de pictori renumiți precum Sava Henția, Nicolae Grigorescu, G.D. Mirea sau Diogene Maillart.
Savant şi pionier în diverse ramuri ale filologiei şi istoriei româneşti, Bogdan Petriceicu Hasdeu a fost şi unul dintre cei mai celebri masoni români. Distrus de moartea fiicei, Iulia, i-a construit la Câmpina un castel plin de simboluri oculte, în care se regăsesc şi multe din elementele masonice.
Cu o cultură fabuloasă, comparabilă cu cea a lui Nicolae Iorga, Bogdan Petriceicu Hasdeu s-a născut la 26 februarie 1838, în Cristineştii Hotinului (astăzi în Ucraina). Din 1850 şi-a continuat studiile liceale la Chişinău. În mediul universitar, Hașdeu era un personaj admirat pentru inteligenţa şi memoria sa, dar mai ales pentru uşurinţa cu care învăţa limbi străine.
A urmat cursurile Facultăţii de Drept, însă era atras de literatură şi de domeniul istorico-filosofic. Primele sale scrieri au fost în limba rusă. Nu şi-a terminat studiile universitare la Harkov şi odată întors, s-a înrolat în armata rusă. A luat parte, ca sublocotenent, la Războiul Crimeei.
În ianuarie 1860 a fost numit profesor la Şcoala Reală din Iaşi, iar în 1884, Academia Română i-a încredinţat misiunea de a redacta un „Dicţionar al limbii române“, căruia i-a dedicat 14 ani din viaţă.
Academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric şi om politic, Hasdeu a fost una dintre cele mai mari personalităţi ale culturii române din toate timpurile. În ciuda criticilor, foarte dure uneori, asupra metodelor de lucru, Hasdeu rămâne un mare om de cultură, un neobosit cercetător şi un pionier al mai multor domenii ale filologiei şi istoriei României.
Din păcate, în 1888, fiica sa Iulia Hașdeu, o poetă de mare talent, a cărei poezie scrisă în franceză prevestea o carieră extraordinară, moare, iar evenimentul îl zguduie definitiv pe Hasdeu, care intră într-o fază de declin a vieţii sale.
În ultimii ani ai vieţii se stabileşte la Câmpina, unde construieşte un castel, un „templu metafizic“, cum a fost numit de presa interbelică şi se ocupă de practici spiritiste. De altfel, Haşdeu a construit mai întâi, între 1888 şi 1891 primul templu pentru Iulia, în cavoul din cimitirul bucureştean „Bellu“, iar între 1894 şi 1896 a înălţat castelul din Câmpina după planurile dictate de fiica sa în şedinţele de spiritism.
Moartea fiicei, Iulia, a răvăşit mintea lui Hașdeu. Acesta nu a lăsat în uitare totală ceea ce acumulase până atunci. Dacă opera lui ştiinţifică a suferit practic o cădere totală, sufletul său a trecut într-o nouă etapă de frământări şi căutari de răspunsuri. Dar opţiunea pentru spiritism nu l-a făcut să abandoneze complet simbolurile masonice şi înţelesurile lor tainice. Mormântul Iuliei şi Castelul Iuliilor de la Câmpina sunt pline de forme şi semne simbolice.
De asemenea, plafonul albastru al mormântului şi cupola albastră a castelului (în culoarea lor iniţială) au corespondent în simbolistica Acoperământului Lojii, care reprezintă bolta cerească. Ca reprezentare a lumii, loja nu poate avea alt acoperământ decât bolta cerească.
Mobilierul reprezenta şi el o legătură făţişă sau ascunsă cu apartenenţă la masonerie a lui Hasdeu. „Existau spre exemplu, scaune triunghiulare din fier, şi este destul de greu de crezut că erau destinate odihnei trupului, dar uşor de presupus că aveau o destinaţie ezoterică“, spune Constantin Nemeş.
„Templul metafizic“ abundă şi de alte semne oculte: camera obscură, unde aveau loc şedinţele de spiritism, uşa masivă circular de la intrare, încadrată de două tronuri de piatră, pe care sunt săpate cele şapte reîncarnări importante ale Iuliei. De asemenea, fundaţia castelului are forma unei cruci. În muzeu mai pot fi admirate tablouri, inclusiv cel al Iuliei în ziua morţii, obiecte de familie, dar şi biroul lui Haşdeu, unde se află şi masa de corespondenţă a Iuliei, adusă de la Paris.
În birou există şi o ciudată gaură în perete, pe unde, spunea Hasdeu, pătrundea în castel, din camera de spiritism, spiritul Iuliei.
Un lucru important pentru cei care vizitează muzeul, în fapt, expoziția de semne și simboluri, un loc important îl ocupă preocupările spiritiste ale lui Bogdan Petriceicu Hașdeu.
Interiorul castelului se prezintă astfel:
Sala 1 – Salonul de primire al doamnei Iulia Hasdeu, soția scriitorului, unde se află bustul de marmură al acesteia.
Sala 2 – Sufrageria, cu portretele familiei pictate în medalioane, pe pereții camerei.
Sala 3 – Templul Castelului, cel mai înalt turn, care are un pronaos cu oglinzi paralele și un altar. În mijlocul turnului, unde se urcă pe trepte metalice, se află o statuie a lui Iisus, sculptată de Raphael Casciani. Războiul, cutremurele și ignoranța umană au afectat de multe ori castelul, dar statuia lui Iisus nu a fost niciodată atinsă. În această sală se pot observa și cele trei camere, cea albastră, cea roșie și cea verde, culori date de vitralii.
Sala 4 – Biroul de lucru al lui B.P.Hasdeu, în care se află portretele savantului, soției și fiicei lor Iulia.
Sala 5 – Camera cu cale, dedicată Iuliei Hasdeu, unde se află păpușa Iuliei, o sculptură, bustul Iuliei Hasdeu, de Ioan Georgescu, din marmură de Carrara, realizat în 1890. De asemenea, aici se afla jurnalul și caietul de matematică al Iuliei.
Sala 6 – Camera obscură, unde aveau loc ședințele de spiritism, care are un porumbel de piatră, o lunetă astronomică, un sfeșnic și o statuetă a lui Iisus.
Bogdan Petriceicu Hasdeu moare la Câmpina, pe 25 august 1907, în castelul ridicat pentru iubita sa fiică.