Știu un loc din România unde COVID-ul nu a ajuns. Nu a ajuns și nu va ajunge niciodată. Fiindcă acest virus nu știe să urce pe o scară de lemn de câțiva zeci de metri pe care localnicii au montat-o pe un perete de stâncă ca să poate ajunge la cătunul lor. Este vorba de cătunul Ineleț din localitatea Cornereva, județul Caraș Severin.
După cum am spus în preambul, satul Ineleţ este un cătun în care timpul nu mai are nici o putere, căci peisajul din jur pare atemporal, iar oamenii care locuiesc aici transmit o energie fără vârstă.
Încă de la începutul traseului spre Ineleț, magia te va cuprinde prin citirea versetelor religioase care se regăsesc pe diferite panouri. Primul verset care se află pe o cruce ne spune: “ Binecuvântaţi să fiţi voi ce urcaţi pe acest munte şi să nu uitaţi că Dumnezeu este cu voi în fiecare clipă.”
Despre Ineleţ s-a tot scris și s-a tot vorbit, aşa că mulți dintre români au auzit, măcar accidental, de acest tărâm de poveste. Ineleț este, probabil, unul din cele mai izolate sate din ţară. Cătunul Ineleţ este atât de bine ascuns, încât nici măcar parcurgerea scărilor de lemn nu te va asigura că vei găsi căsuţele acestui sat. Cătunul uitate de vreme aparţine de comuna Cornereva.
Mulți dintre români și străini au auzit de Ineleț dar, din păcate, nu au fost niciodată acolo.
Ineleţ este un cătun care face parte din comuna Cornereva. Cornereva cuprinde în total 40 de sate și catune. Localnicii trăiesc ca acum 100 de ani, nu au curent electric, iar singurul telefon se află la şcoala din sat unde astăzi mai învaţă doar trei copii.
Iată cum relatează presa română și străină existența acestui sat. ”Există un sat în România, parte componentă a localității Cornereva în care oamenii ajung acasă doar cu ajutorul unei scări improvizate. Câteva bucăţi din lemn prinse în stâncile înalte reprezintă singura cale de acces către Ineleţ, un sat din judeţul Caraş-Severin”.
Cătunul din vârf de munte este despărţit de oraşul Băile Herculane de doar câţiva kilometri. Chiar şi aşa, pentru unii este imposibil de ajuns. Câteva scări vechi, proptite de localnici, acum zeci de ani, de stâncile Munţilor Cernei, reprezintă şi acum unica lor cale de acces spre Ineleţ. Iar drumul nu este deloc uşor de parcurs. Alții zic că este un traseu ușor. Hai să vă facem o scurtă prezentare a acestuia.
Informaţii traseu Ineleţ
Durată traseu: 3-4 ore (dacă totul merge conform planului).
Dificultate traseu: uşor.
Echipament recomandat:
- bocanci de munte
- apă
- gustări
- pelerină ploaie
Punctul de pornire al traseului se poate găsi între Băile Herculane şi Baia de Aramă (după cascada Şapte Izvoare). Ca element de reper, va trebui să găseşti pe partea stângă o staţie din lemn şi o cruce (vezi videoclipul pentru mai multe repere vizuale şi explicaţii suplimentare).
După găsirea punctului de reper, va trebui să cobori până la podul din lemn. În partea dreaptă vei putea observa panoul din fier care indică traseul.
După zece minute de urcat vei da nas în nas cu scările, faimoasele scări din lemn fixate pe stâncă, care reprezintă şi cea mai scurtă cale de acces spre sat. Sunt dispuse pe patru nivele şi sunt destul de solide, deoarece sunt din lemn de salcâm.
Distanţa totală a acestora este de 100 m, iar urcarea nu este grea, însă coborârea, ei bine, cu siguranţă vei resimţi puţină adrenalină, mai ales pentru că treptele nu sunt dispuse la distanţe egale, iar uneori va trebui să faci câteva întinderi (mai ales dacă nu eşti cea mai înaltă persoană).
După urcarea scărilor, vei mai avea de parcurs în jur de 10-15 de minute, până să ajungi la prima poiană. Cel mai probabil, aceasta te va păcăli, căci îţi va crea impresia că acolo se află satul, însă vei mai avea de urcat în jur de alte 10-15 minute până vei ajunge la biserica Ineleţ (construită în 1973).
De la biserică, vei urma traseul din partea stângă (nemarcat) până vei ajunge la o poartă închisă din lemn. De la poartă până la sat este o distanţă de aproximativ 400-600m.
Încă nu pot spune cu certitudine ce m-a atras cel mai mult: faptul că este izolat, că nu mulţi turişti se încumetă să urce scările sau peisajul care ne-a fascinat în fiecare moment. Să fie oare liniştea regăsită în fiecare colţ al cătunului? Indiferent de motiv, un lucru îl pot spune cu certitudine: o experienţă ca aceasta îţi încarcă bateriile mai mult de 100%.
În sat nu există curent electric, drumuri alternative şi evident, maşini. Cât despre semnal la telefon, deh, nici nu se pune problema! Singurele surse de electricitate sunt panourile solare din preajma şcolii. Cu toate acestea, localnicii nu par să simtă lipsurile, căci ne-au întâmpinat cu seninătate în privire şi desigur, multă curiozitate.
În sat locuiesc în jur de 24 persoane, care în total formează 6 familii. Ca şi ocupaţie, o bună parte dintre aceştia se ocupă cu crescutul animalelor şi agricultura. Dintre cele 24 de persoane, 3 sunt copii, care învaţă la şcoala din sat; fiecare copil are propriul calculator. Şcoala este un punct ceva mai dotat, aceasta având termopane şi o cameră video.
Locul în care se adună oamenii este biserica (aceasta fiind primul obiectiv turistic pe care îl vei întâlni pe traseu). În curtea bisericii se află şi cimitirul. Cât despre îngrijire medicală, în mod evident, aici nu există doctor, astfel că varianta principală de tratare o reprezintă remediile naturale. În cazurile mai grave, sătenii improvizează o targă din lemne, iar bărbaţii din sat vor coborî victima pe scară şi apoi vor face autostopul până la spitalul din oraş.
La intrarea în sat, localnicii au aşezat pe o măsuţă din lemn caş şi brânză sărată, iar turiştii se pot servi, lăsând banii într-o cutie de plastic. Un alt punct de ,,self-shopping” este la şcoală. De acolo vei putea cumpăra miere, nuci şi căciuliţe din fibre împletite.
Având în vedere aceste condiții, oamenii din sat au învăţat să se ajute singuri. In ciuda acestui trai atat de simplu, satenii din Inelet sunt oameni linistiti, calzi, răbdători, poate chiar mai fericiti.. Grijile sau stresul sunt cuvinte ce nu au existat vreodată pentru ei de aceea ii vei gasi mereu cu zambetul pe buze.
Aici oamenii traiesc parca intr-o cu totul alta lume. Nu au curent electric, drumuri, maşini sau orice alte facilitati cu care noi suntem obisnuiti. Nici banii nu au valoare pentru săteni. Ei practică în continuare trocul si isi produc singuri toate cele necesare pentru a supravietui: cresc animale, pasari, cultiva legume.
Un articol mai complex cu o temă similară, dedicat localității Cornereva poți citi pe COLȚIȘOR DE ROMÂNIA (www.coltisorderomania.ro: https://coltisorderomania.ro/…/cornereva-comuna-cu-40…/
Chiar merită să mergeți acolo. O drumeție prin Munții Cernei nu v-ar strica. Ajungând, bineînțeles și la Ineleț.