M-am apropiat foarte mult sufletește de această minunată localitate din Ținutul Sării. De localitatea Corund. Faimoasă în primul rând ca și centru ceramic, alături de alte 2 centre ceramice de prestigiu din România: Horezu și Marginea. Corundul și Ținutul Sării sunt în inima Transilvaniei.
Corundul se situează pe DN 13 A, la 11 km de Praid, 18 km de Sovata, 29 km de Odorheiu Secuiesc și 80 km de Miercurea Ciuc. Este una din cele mai mari comune ale județului Harghita, cea mai renumita așezare a Ținutului Sării. Numele de Corund e inseparabil de ceramica populară, fiind unul din centrele olăritului popular din Transilvania.
Am avut ocazia în ultimele zile să văd această localitate pe îndelete. Să o bat cu pasul. Nu numai să o admir din viteza mașinii, așa cum o fac mulți turiști care doar tranzitează localitatea.
Dacă ai timp, măcar două-trei zile, cât ar trebui alocat unei șederi reconfortante, ai descoperi în Ținutul Sării, la Corund, multe lucruri frumoase care te vor bucura sufletește.
Corundul este situat la următoarele distanțe rutiere față de marile orașe ale României: București (314 Km. de parcurs în 4 ore și 21 minute), Cluj Napoca (178 Km. de parcurs în 2 ore și 44 minute), Iași (273 Km. de parcurs în 4 ore și 23 minute), Timișoara (382 Km. de parcurs în 5 ore și 18 minute), Craiova (582 Km. de parcurs în 5 ore și 53 minute) și Constanța (526 Km. de parcurs în 6 ore și 20 minute). Poate vi se pare mult. Dar dacă ajungeți acolo să considerați că efortul făcut este pe deplin meritat.
Articolul continuă mai jos. Îți place?
Urmărește Colțișor de România și pe facebook
Corund este o localitate care combină la modul cel mai fericit tradiția, cu meșteșugurile tradiționale, olăritul fiind cea mai importantă dintre ele, cu locurile frumoase, pe trasee minunate în care poți inspira aerul bun și curat al Ținutului Sării, poți beneficia de resursele terapeutice din zonă (izvoare minerale, ape sărate, nămoluri), cu mâncarea deosebit de gustoasă și preparată după rețete tradiționale secuiești din produse foarte curate, cu ospitalitatea și curățenia caselor din zonă. Fiecare pensiune din zonă este la fel de curată, frumoasă și primitoare precum casele secuilor din zonă. Multe flori, multă verdeață, exteriorul și interiorul caselor bine îngrijit, vasele din lut specifice zonei Corund care înfrumusețează locul te fac să te simți ca într-un colțișor de rai.
Tot drumul principal este o expoziție cu vânzare.Meșterii își expun produsele în fața caselor, mulți chiar le confecționează acolo, sub ochii turiștilor. Pe lângă ceramică, mai sunt obiecte din pai sau rogojină, din lână, iască sau lemn.
Umblu de mai bine de un an prin aceste locuri minunate din Ținutul Secuiesc. Și nu mă feresc să folosesc această sintagmă fiindcă ea, așa cum este definită și în Wikipedia, este înainte de toate o identificare precisă în timp și în spațiu a ceea ce înseamnă istoria, tradiția, moștenirea culturală, bogăția spirituală a unei zone cu un farmec aparte. Și nici denumirea de secui pentru locuitorii acestei zone. Oameni pentru care am respect și mare prețuire. Și dacă vei da curs invitației mele vei vedea la Corund lucruri, locuri și oameni minunați. Deosebit de ospitalieri, harnici, buni gospodari, curați, dornici să dăruiască o fărâmă din viața lor tuturor acelora care le deschid ușa. Oamenii din această zonă sunt o lecție de viață frumoasă. Își iubesc din toată inima credința, casa, familia și prietenii și locurile natale.
Se cuvine să spun, este obligația mea, că îi invit pe toți românii risipiți prin toate colțurile țării să vină în Ținutul Sării pentru un concediu, oprindu-se măcar 2-3 zile și la Corund. Nici nu vă dați seama câte lucruri frumoase se pot face într-o zonă cuprinzând Sovata, Praid, Corund și Lupeni.
Cine vine la Corund și rămâne câteva zile descoperă o zonă care pune mult suflet, dragoste și implicare să arate tot ce are mai bun.
Nu poți veni la Corund și vizita doar magazinele care comercializează ceramica specifică zonei. Fac o observație importantă: În oricare magazin din Corund se vând numai produse meșterite în localitate. De meșterii olari din zonă. Nu vase ieftine și proaste, făcute în China, care încearcă să copieze stilul caracteristic local.
Pentru a spune cu adevărat că ai fost la Corund, obligatoriu, trebuie să intri în atelierele olarilor, să privești meșterii cu mare experiență și talent, familiile lor care duc mai departe această meserie tradițională, fiindcă, nu-i așa, olăritul este o artă și nu o meserie oarecare. Într-un asemenea atelier de olărit nicio piesă, fie că este farfurie, ulcior sau un obiect decorativ de casă sau grădină, nu seamănă unul cu altul. Nu sunt identice ca atunci când ies de pe linia de fabricație a unei fabrici.
Mergând într-un asemenea atelier este obligatoriu să te așezi la masa olarului. Să rotești cu piciorul masa, corelând rotirea cu mișcarea mâinilor care modelează lutul moale. O senzație extraordinară, pe care și românii și străini o vor încerca cu mare drag. Sau să pictezi după priceperea ta o farfurie sau un alt fel de vas care va rămâne o amintire memorabilă. Aceste experiențe minunate au o mare valoare care pot fi valorificate cu mare succes.
Fiecare produs are amprenta sufletului celui care l-a făcut, are starea de spirit de moment, are strălucirea de geniu a meșterului care i-a dat viață. Unele lucrări de ceramică sunt adevărate opere de arte.
Dintre mulți meșteri talentați pe care îi are Corund, cel care se bucură de o foarte mare notorietate și prețuire la nivel intern și internațional este domnul Jozsa Janos. Un om ajuns la o vârstă frumoasă și cu o viață dedicată cu pasiune și talent acestei meserii minunate. Întreaga familie dedicându-se continuării acestei minunate tradiții.
Magazinul de produse ceramice al domnului Jozsa Janos este mai mult decât atât. Este o expoziție de artă de mare valoare.
Având în vedere meritele excepționale ale acestui minunat artist, păstrător de tradiții, redacția publicației COLȚIȘOR DE ROMÂNIA intenționează să facă propunerea Ministerului Culturii de a i se acorda titlul de TEZAUR UMAN VIU – un titlul onorific acordat de Ministerul Culturii pentru salvgardarea, păstrarea și transmiterea patrimoniului cultural imaterial.
Primirea de către domnul Jozsa Janos a titlului de TEZAUR UMAN VIU este nu numai o recunoaștere a meritelor excepționale pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial este și un semn de apreciere pentru localitatea Corund, pentru ceea ce a însemnat olăritul din această zonă timp de mai multe secole pentru România.
Să știți însă că, spre deosebire de multe alte centre cu tradiție din România, Corundul iese în fața tuturor cu mai multe meserii tradiționale care produc obiecte excepționale și aproape unice în România: olăritul, cioplitul lemnului, prelucrarea lânei și iascăi (nu-i așa că mulți dintre Dumneavoastră nu știu ce este această materie primă, iasca), țesutul la război, prelucrarea paielor și a rogojinei, realizarea de diferite produse din aragonit. Fiecare meserie în felul ei fiind un adevărat spectacol.
Și fiindcă subiectul nu poate fi minimalizat ci trebuie dezvoltat, o să mă refer la alte câteva meserii tradiționale care fac faimă și aduc multă valoare și imagine pozitivă localității.
Aș începe cu cioplitul lemnului și cu confecționarea minunatelor porți secuiești. Și la Corund ca și în alte părți din județul Harghita – Satu Mare, Zetea, Ciceu și lista este mult mai lungă – trăiesc și creează mai mulți meșteri foarte pricepuți. Care dau localităților lor mult farmec și strălucire. O poartă tradițională secuiască amplasată lângă un atelier de olar este o imagine unică și impresionantă pentru România.
În literatura de specialitate, aceste porţi se prezintă sub denumirea de “porţi legate”, principalele componente de structură a acestora fiind stâlpii de susţinere (3 console verticale), iar ca elemente de legătură aşa-numita arhitravă sau grinda frontală. În formele lor mai simple, aceste porţi nu sunt ornate, doar cioplite, sculptate, fără porumbar. Ca şi structură sunt constituite din două părţi, dispun de o intrare dedicată pentru circulaţia persoanelor şi una pentru circulaţia căruţelor, respectiv de o poartă mică boltită şi de o poartă mare. Valoarea artistică a acestor porţi este conferită de nivelul lucrărilor de dulgherie, singurele inscripţii aflate pe aceste porţi fiind doar numele proprietarului şi anul construirii lor.