Turism în județul Vâlcea (I)

România este o tară binecuvântată de Dumnezeu cu cele mai variate si pitorești forme de relief: munți, dealuri si podișuri, câmpii și lunci, cu o rețea hidrografică bogată – poate cea mai importantă resursă a unei țări în următorii 100 de ani, mare, râuri, deltă, o tară cu bogății și frumuseți, o țară cu o civilizație multimilenară, cu un patrimoniu istoric și cultural considerabil, o țară unică prin farmecul și ospitalitatea locuitorilor săi.

O țară denumită de marele scriitor român Alexandru Vlahuță „România pitorească” în una din operele sale, lucrare care poartă chiar acest nume. Fiind așezată geografic în zona sud-estică a Europei, frumoasa si bogata Românie a fost deopotrivă admirata si râvnită.

Aproape toate darurile minunate cu care Dumnezeu, natura și oamenii au înzestrat România, s-au adunat pe meleagurile vâlcene.

Vâlcea este un județ anume făcut să ademenească drumețul, spectaculosul naturii – în fantastice alcătuiri precum cheile Bistriței și ale Oltului, plante și animale rare în rezervațiile naturale din munții Coziei și din munții Buila Vânturarița și Căpățânii, sunt ocrotite ca monumente ale naturii. Sate tihnite cu traditii pitoresti si neîntrecuti mesteri populari – la Horezu, Bărbătești, Vaideeni, la Bujoreni, Petrești, Vlădești sau Buzești.

Asa cum scria Alexandru Vlahută în „România pitorească”, referindu-se la plaiurile vâlcene, generoasa natură a dat acestui ținut „cu amândouă mâinile din toate frumusețile si comorile cu care-i înzestrată Țara Românească”.

Toată Valea Oltului, această mare cetate ocrotitoare a Românilor în zile de primejdie, este plină de amintiri istorice. Nu e zidire veche, ruină, movilă de pământ, de care sa nu fie legat un cântec, o legendă, un nume de viteaz.

Aici își doarme somnul de veci, la Mănăstirea Cozia, Mircea cel Bătrân.

Tot aici, Mihai Viteazul îsi convoacă pentru ultima dată colaboratorii, hotărând asupra modalității de a continua lupta.

La Govora așează Matei Basarab tipografia care avea să aducă prin cărțile tipărite în limba română o adevărată renaștere culturală a Țării Românești.

Aici s-au acoperit de glorie pandurii lui Tudor Vladimirescu împotriva armatelor otomane. Aici a vibrat pentru prima dată, sub bagheta lui Anton Pann, imnul „Deșteaptă-te române”.

Judeţul Vâlcea se află în partea central-sudică a României. Se întinde de-a lungul bazinului mijlociu al râului Olt, fiind înconjurat de Munţii Cozia la est şi Culmea Căpăţânii în vest.

Judeţul are o suprafaţă de 5,765 km (2.4% din suprafaţa totală a ţării) şi o populaţie de 413.570 locuitori.

Clima judeţului este temperat-continentală, cu slabe influente mediteraneene.

Reşedinţa judeţului este municipiul Râmnicu Vâlcea, situat la confluenţa râurilor Olt şi Olăneşti, la poalele dealurilor Capela, Petrişor şi Cetăţuia.

Potențialul turistic este definit ca ansamblul elementelor naturale, antropice și cultural istorice, care prezintă anumite posibilități de valorificare turistică și care, totodată, dau o anumită funcționalitate pentru turism, generând puncte de plecare pentru dezvoltarea activității de turism.

Componenta patrimoniului turistic, resursele naturale reprezintă totalitatea valorilor originale ale unui teritoriu, zestrea sa naturală constituită din: relief, climă, hidrografie, faună, floră, curiozități ale naturii care pot fi valorificate direct ca factori constitutivi ai unui produs turistic.

Resursele naturale sunt completate de resursele antropice care singure nu pot alcătui un produs turistic, dar prin existența lor, turiștii iau decizii cu privire la anumite destinații și. ca atare, devin factori de stimulare a provocării activității turistice. Resursele antropice sunt reprezentate de vestigii arheologice și ruini de cetăți, monumente istorice, de arhitectură și art cu valoare de unicat, muzee și case memoriale, sate turistice.

În aprecierea potențialului turistic se ia în calcul nu numai prezența propriu-zisă dar și caracteristicile, calitatea și varietatea lor, toate acestea influențând în mod nemijlocit amploarea călătoriei.

Oferta turistică dată de resursele naturale, atracțiile cultural istorice și social economice, constituie materia primă pentru turist, care se materializează în diferite produse turistice.

Stațiunea turistică de interes național Voineasa este renumită pentru peisajul de o frumusețe rară, fiind înconjurată de păduri de conifere, dar și pentru gradul zero de poluare.

Principalul factor terapeutic este climatul tonic-excitant cu aer curat, fără praf, puternic ionizat, bogat în aerosoli ionizați și ozonizați si radiații ultraviolete.

Stațiunea este recomandată atat pentru odihnă, liniște, relaxare, cât și pentru tratarea unor afecțiuni, precum nevroză astenică, stările de convalescență, surmenajul fizic și intelectual, afecțiunile căilor respiratorii și ale aparatului locomotor, astmul bronșic și multe altele. În baza de tratament există aparatură modernă pentru procedurile ce se efectuează aici.

Climatul specific zonei este unul intramontan, ce se caracterizează prin ierni friguroase cu o temperatura medie în luna ianuarie de -7 grade C și veri răcoroase cu o temperatură a luni iulie de 14 grade C. Precipitațiile anuale sunt în total de aproximativ 800 mm.

Vom reveni în episodul următor – episodul II – cu un amplu material despre Stațiunea Voineasa și despre posibilitățile pe care le oferă turiștilor de a petrece un concediu memorabil.