Conacul Drugănescu se află în comuna Florești Stoenești – cea mai mare localitate rurală a județului Giurgiu – o comună frumoasă și bine administrată, aflată la circa 40 de kilometrii de centrul Capitalei. Mai precis în satul Stoenești.
La Stoenești se ajunge pe autostrada București-Pitești, din care se iese la km 30, ieșirea spre Bolintin Vale, de unde se trece prin Palanca, componentă a comunei Florești Stoenești, si se ajunge la Stoenesti.
Conacul realizat în stil brâncovenesc a fost ridicat între anii 1710-1715 de către Gavril Drugănescu, vornic de Târgoviște. Deoarece urmașii familiei Drugănescu nu au mai putut întreține conacul, acesta a ajuns în posesia prințesei Marina Stirbey. După o vreme, nici aceasta nu l-a mai putut întreține, așa că edificiul a ajuns părăsit.
Conacul a fost multă vreme, pe vremea comunismului și ani buni după Revoluție, Muzeul Etnografic al județului Giurgiu. Și a ajuns aproape o ruină. Am văzut acest muzeu în urmă cu vreo 15-20 de ani. Era părăsit, aproape terminat. Grație indolenței celor care timp de mai bine de 50 de ani au ignorat cu bună știință istoria, tradiția și bogăția spirituală a acestui popor, populând multe din clădirile reprezentative ale țării cu structuri și instrumente de propagandă comunistă.
În 2012, Protoieria Bolintin l-a preluat și s-a îngrijit de renovarea sa pentru a-i reda strălucirea de altădată.
Articolul continuă mai jos. Îți place?
Urmărește Colțișor de România și pe facebook
În interiorul său a luat naștere și un muzeu etnografic (micuț, comparativ cu alte muzee etnografice din țară). Vizitarea (cu tot cu ghid) este gratuită, dar dacă vreți să lăsați ceva bănuți care vor ajuta într-o mică parte la întreținerea conacului, o puteți face.
Repet, locul este admirabil. Clădirea este foarte frumoasă și este amplasată într-un parc sublim care presupune străbaterea lui de un firicel de apă care lasă un farmec aparte. O mică bisericuță de lemn completează la modul cel mai fericit un loc dedicat sufletului, reculegerii și bucuriei de a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru ce ne oferă el în fiecare zi.
Conacul Drugănescu este o clădire cocheta, micuță și situată într-o mare de verde.
Conacul Drugănescu este, poate, cel mai frumos conac pe care l-am văzut vreodată în acest colț de țară. Mi se pare ca ar merita încadrat alături de palatele de la Mogoșoaia și Potlogi, foarte aproape de București, o atracție importantă pentru cei din Capitală care vor să iasă în natură și să-și încarce bateriile. Cu observația că nu e un palat ci un conac. În rest, aceeași calitate, același stil: zidărie de cărămidă, coloane de piatră și capiteluri frumos sculptate, prezența unei loggii pe spate și a unui foișor pe față, același simț al echilibrului. Loggia dădea, ca și la Potlogi și Mogoșoaia, spre grădina din spate și, probabil, un lac, astăzi secat, judecând după forma terenului. Foișorul e la fel de mare ca la Mogoșoaia, dar ceea ce are particular este intrarea, care e dispusa nu in afara foișorului ci înutrul sau.
Clădirea este grațioasă în interior. Are inșirate mai multe elemente istorice. Haine,
piese de mobilier,
fel de fel de instrumente de lucrat a diferitelor materiale etc.
Elemente ale secolelor trecute.