Recent, la Târgul de turism al României de la Romexpo, desfășurat la începutul anului 2020, am reîntâlnit o doamnă care a făcut din prepararea bucatelor tradiționale românești, în special a dulciurilor și a prăjiturilor de casă, o afacere extrem de profitabilă și, totodată, o foarte eficientă formă de promovare a zonei pe care o reprezintă, Dobrogea.
Doamna se numește Paula Vals și este o dobrogeancă harnică și pricepută, păstrătoare a tradițiilor dobrogene, un foarte bun ambasador a ceea ce oferă bun și frumos această țară. Și care știe ori unde merge să facă din produsele pe care le fabrică, inclusiv plăcinta dobrogeană, o formă excepțională de a face cunoscută țara, tradiția, hărnicia românilor și lucrurile minunate pe care românii le fac.
Paula Vals, cea care a ridicat tradiţia, rafinamentul şi inspiraţia la rangul de artă culinară, a susţinut că în Dobrogea plăcinta cu tradiţie de sute de ani nu lipseşte niciodată de pe masa de Anul Nou (cu răvaşe, sau măcar cu o monedă ascunsă pentru norocoşii anului ce vine) şi nici de pe cea Duminicii Lăsatului sec de brânză, taman înainte de începutul Postului Mare.
Am căutat să aflăm câteva file din povestea acestui produs emblematic pentru Dobrogea – regiunea ce reprezintă un areal geografic plin de istorie, tradiţie şi multiculturalitate.
Cu mai bine de trei secole în urmă, era la mare cinste a fi plăcintar în Ţările Române. Mărturie stau stihurile vremii: „Halal, zău, de cine ştie! Să facă plăcintărie! S-o dospească, plămădească! În cuptor s-o rumenească”.
Mai mult, în vremea fanarioţilor exista o urare printre aceştia: „Na zisis, na procopsis, ke is tin Vlahio megolas plaţintaris” („Mai mare să te văd, să ajungi mare plăcintar în Ţara Românească”).
De asemenea, în schiţa lui Costache Negruzzi, „Istoria unei plăcinte”, (1847) ce poveşteşte o anecdotă de pe la “1821, după spargerea eteriştilor”, vestitele bunătăţi la tavă devin peşcheşuri, instrumente ale corupţiei pentru obţinerea unor înalte dregătorii la Curtea Domnească. Aşa că “norodul grămădit” la poarta boierului cânta: “Cu iaurt şi gugoşele, / Te făcuşi vornic, mişele!”
Tocmai din acest motiv m-am gândit ca astăzi la rubrica ”Bucătărie românească” să vă prezint rețeta unei plăcinte dobrogene cu brânză sărată. Fiindcă plăcinta este specifică dobrogenilor, indiferent de etnie; reţeta a fost transmisă din generaţie în generaţie, se făcea la toate sărbătorilor şi la ocaziile deosebite. Atunci când existau musafiri, plăcinta dobrogeană era nelipsită de pe masă.
Fie că vorbim despre plăcinta cu mere și scorțișoară, cu brânză dulce și stafide, cu brânză sărată, cu dovleac ori carne, preparatul are în spate o istorie de mii de ani.
Un lucru de netăgăduit este că plăcinta este o prăjitură de sărbătoare în casa fiecărui român. Nu există sărbătoare fără plăcintă în familiile de români, iar cele mai multe rețete se transmit din generație în generație.
Toți am gustat din savuroasa plăcintă dobrogeană, chit că am gustat-o la ea “acasă”, în Dobrogea sau în alte zone ale țării și am rămas plăcut impresionați.
Care sunt ingredientele necesare pentru a prepara o plăcintă dobrogeană:
Pentru aluatul de Plăcinta Dobrogeană aveți nevoie de:
- o cană cu apă;
- două sau trei linguri de ulei vegetal;
- un praf de sare;
- o lingură de oțet
- 450/500 de grame de făină.
Pentru umplutura plăcintei Dobrogene cu brânză sărată aveți nevoie de:
- 1 kg de brânză ușor sărată (de preferat de oaie sau capră)
- 400 grame de iaurt gras sau smântână
- 6-8 ouă
- un praf de sare
Din făină, apă, ulei, sare și oțet veți obține o cocă nici moale, dar nici tare, din care faceți 6-7 mici bucăți de cocă.
Întindeți apoi separat fiecare mic aluat cu făcălețul de întins cocă, presărând puțină făină pentru ca acesta să nu se lipească ori de masa de lucru, ori de făcăleț.
După ce ați făcut aluatul, trecem la umplutură. Brânza se dă prin răzătoare într-un castron și se amestecă cu 250 de iaurt sau smântână și cu 6 ouă bătute ca pentru omletă, peste care adăugați un praf de sare.
Se unge tava cu puțin ulei, după care luați câte un pumn de amestec de brânza cu ouă și puneți-l în mijlocul unei foi de aluat întins. Împăturiți apoi aluatul în patru, ca și cum ați face un plic de hârtie dintr-o coală. Apoi, strângeți cu mâinile pe lung acest aluat, încrețiți-l, mai exact. Se ia acest pachet care acum are formă lunguiață și se pune în tavă. După ce ați procedat așa cu toate bucățile de cocă și ați terminat de așezat în tavă, mai stropiți totul cu câteva picături de ulei. Băgați apoi tava 30 de minute în cuptor, la foc mediu.
Secretul unei plăcinte dobrogene constă în ultima parte. După cele 30 de minute în care a stat în cuptor, bateți restul de ouă, cele 2 rămase, cu 150 de iaurt sau de smântână și puțină sare. Acum puneți tot acest amestec peste aluatul scos din cuptor și mai introduceți tava încă 10 minute la cuptor, la același foc mediu.
Poftă bună!
Este una din rețetele pe care le-am găsit și mi-au deschis pofta de o plăcintă bună, caldă și gustoasă ca sufletul acestui popor român.