Mulți dintre români au avut imensa curiozitate în zilele lui decembrie 1989, odată cu căderea regimului Ceaușescu, să vadă cum arătau pe interior reședința din cartierul primăverii, sediul Comitetului Central al partidului Comunist Român, interioarele de la Palatul Parlamentului, unde urma să se mute familia Elena și Nicolae Ceaușescu pentru a conduce România.
Au fost în acele zile multe comentarii despre robineții din aur de la căzile familiei Ceaușecu, despre bogăția și luxul din cele 3 locații, evident toate puse în antiteză cu sărăcia și suferințele poporului român care suferea de frig, de foame și de mizerie.
Personal mă situez pe poziția că nu am constatat la acel moment ”adevărul” instigator al acelor vremuri, adevărul parcă croit să-i condamne fără posibilitate de apărare pe cei doi lideri ai regimului comunist. probabil că cea mai aspră pedeapsă pentru familia Ceaușescu la acea oră era să fie condamnați să trăiască exact cum trăiau toți românii, în niciun caz să fie condamnați la moarte și executați în ziua sfântă de Crăciun, după un simulacru de proces și fără a li se lăsa vreo șansă de apărare.
Astăzi, la mai bine de 30 de ani de la acel moment, am considerat că pentru toți cititorii publicației ”COLȚIȘOR DE ROMÂNIA” trebuie și putem să facem o prezentare corectă și cât se poate de obiectivă a adevărurilor spuse și nespuse atunci. În ideea că poporul român, oamenii mai tineri care, poate, nici nu erau născuți la Revoluție, să știe și să aibă o părere pertinentă a ceea ce a fost regimul comunist aproape o jumătate de veac în România. Motiv pentru care astăzi vă invităm la palatul numit ”Casa Ceaușescu” din Cartierul Primăverii.
“Casa Ceaușescu” a fost pentru un sfert de secol (1965 – 1989) reşedinţa privată a soţilor Nicolae şi Elena Ceauşescu, şi a copiilor acestora, Nicu, Zoia şi Valentin.
Ridicată la mijlocul anilor 60 și cunoscută în epocă drept obiectivul “Palatul Primăverii”, locuința a fost mărită între anii 1970 – 1972.
Pentru proiectarea reşedinţei familiei Ceauşescu a fost preferat arhitectul Aron Grimberg-Solari (n.1928). Arhitectura palatului este completată de ansamblul peisagistic conceput de arhitectul Robert Woll (dealtfel şi principalul designer al mobilierului reşedinţei) şi de inginerul peisagist Teodosiu.
“Casa Ceaușescu” surprinde atât prin spațialitate, volumetrii echilibrate, cât și prin decorul interior luxos, confortabil, datorat arhitecților Robert Woll și Agrippa Popescu.
Pentru ornamentele interioare din lemn ale camerelor reședinței s-au folosit esențe de lemn, de diverse culori, autohton (stejar, paltin, cireș, nuc) și exotic (mahon, trandafir, păr african, cireș canadian).
În incinta expoziției se regăsește o impresionantă colecție de tablouri semnate de Octav Băncilă, Camil Ressu, Rudolf Cumpăna, Dumitru Ghiață, George Baron Lowendal precum și o mulțime de tapiserii lucrate manual, plus un mare număr de mozaicuri realizate manual de prof. Olga Porumbaru și prof. Florin Pârvulescu.
Gazdele de astăzi ale casei Ceaușescu devenite între timp muzeu, vor ca vizitatorii să vadă cum a trăit și omul Ceaușescu, în intimitatea sa, dincolo de șeful de stat atât de cunoscut în România și în afara țării. Ce pasiuni avea, ce-i plăcea să facă în casă, cum se instruia în particular, ce colecție de artă a strâns în locuință.
Iată ce spune o personalitate din domeniul academic despre acest demers de transformare a locuinței familie Ceaușescu în casă-muzeu deschis publicului.
Prof.Univ.Dr. Ioan OPRIŞ “Istoria o fac oamenii, cei mulți, și o scriu istoricii, redând-o semenilor. Fiecare generație face istorie și caută să o înțeleagă pe cea prezentă, adăugând-o pe a ei. Asumarea istoriei este așadar o normalitate, fie ea bună, fie mai puțin bună, aparținându-le de drept oamenilor, comunităților ca un patrimoniu de fapte, de învățăminte, de oglindă a acestora. A cunoaște istoria în ipostazele ei, străvechi, vechi sau mai recente, și ai folosi învățămintele reprezintă nu doar o nevoie ci chiar puterea de a privi adevărul. Istoria este, prin mărturiile directe și corecte, cea mai clară imagine a unui neam.”
Pentru vizitatorul care vrea să vină la casa Ceaușescu pe jos, trebuie să știe că de la stația de metrou Aviatorilor, se traversează Calea Dorobanților, Piața Charles de Gaulle și Bulevardul Primăverii. Câteva sute de metri, până la numărul 50, unde se află Palatul Primăverii, fosta reședință a familiei Ceaușescu.
În epoca lor, doar anumite persoane puteau să se apropie de ”obiectivul Palatul Primăverii”. Acum, nimeni nu-ți mai strigă să treci pe celălalt trotuar, ba chiar poți intra nestingherit, ca un om obișnuit, în ceea ce a fost cândva cea mai păzită casă din România.
Primele vile, toate cu parter și etaj, din această zonă a Bucureștiului au fost construite în anii ’30. Cei dintâi care au locuit aici, oameni educați, și-au botezat noul cartier Primăverii.
În 1948, după ce puterea politică a fost preluată de comuniști, aceștia au dat, după model sovietic, legea naționalizării. Printre cei cărora li s-au confiscat atunci bunurile, s-au aflat și proprietarii vilelor din Primăverii. Ei au fost obligați să plece din casele lor care au fost luate de stat.
Liderul comunist din acea perioadă, Gheorghe Gheorghiu-Dej, a decis ca fiecare dintre cei cu funcții importante în Partidul Comunist să primească o vilă în Primăverii unde să locuiască alături de familie. În acest mod, toți au fost adunați într-un singur loc și au putut să fie supravegheați ușor.
Începând cu anii ’50, noii locatari s-au mutat rând pe rând, însă numărul lor s-a dovedit a fi mai mare decât cel al vilelor, prin urmare s-a luat hotărârea de a se construi alte case.
Din acea perioadă și până în decembrie 1989, când regimul Ceaușescu a fost înlăturat, peste 50 de vile din cartierul Primăverii au fost ocupate de oameni din nomenclatură.
Pentru fiicele lui, Gheorghe Gheorghiu-Dej, președinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române din 21 martie 1961 și până la moarte, în 19 martie 1965, a construit două vile la marginea lacului Herăstrău (azi parcul regele Mihai I al României), numite Lac 1 și Lac 2, iar pentru el a cerut construirea unei vile, în apropiere. Aceasta va fi cunoscută cu numele de Palatul Primăverii. Gheorghe Gheorghiu-Dej nu a stat însă niciodată în Palatul Primăverii – construcția a fost terminată la câteva luni după moartea lui.
În 1965, după trei zile de la moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceaușescu a fost numit șef de stat al Republicii Socialiste România. El a ales Palatul Primăverii ca viitoare reședință și a cerut arhitecților să modifice clădirea în așa fel încât să fie pe placul lui și al soției. La sfârșitul lucrărilor, suprafața Palatului Primăverii a fost de două ori mai mare față de ceea ce s-a construit pentru Gheorghe Gheorghiu-Dej, deoarece Elena Ceaușescu a dorit, printre altele, ca toți cei trei copii să aibă propriile lor apartamente.
Grădina palatului
În jurul palatului, se întindea atunci o vastă grădină, de peste 15.000 de metri pătrați, amenajată de peisagiști.
După 1989, din suprafața acesteia s-a luat pentru diferite construcții sau a fost retrocedată urmașilor celor care au avut acolo proprietăți ce au confiscate la instaurarea comunismului.
Iastă ce spunea acum ceva timp o persoană care a vizitat Casa Ceaușescu.
”Turul meu prin Casa Ceaușescu a început la ora 12. Am ajuns mai devreme, așa că m-am plimbat un pic prin curte și am făcut câteva poze cu clădirea – nu mi s-a părut un „palat”, însă, după tur și explicațiile ghidului, mi-am dat seama din nou că uneori ceea ce crezi tu e diferit de ceea ce este în realitate.
Mi-am pus, ca toți ceilalți, botoșeii de unică folosință și am intrat, alături de ghidul meu, Oana, în casa unde a trăit familia Ceaușescu.
Turul pe scurt
Am trecut pe la cramă și sala de cinema, am umblat prin apartamente, camere de zi, dormitoare. Am trecut prin grădina de iarnă, cu plante exotice, iar pentru final a rămas una dintre cele mai impresionante zone din palat – piscina.
Clădirea are peste 170 de încăperi
„Este o capodoperă de arhitectură ce surprinde cu dimensiunile generoase și interiorul său luxos”, a început Oana prezentarea. Vila a fost proiectată și construită de Trustul Carpați, care, în perioada comunistă, a fost cea mai mare companie de construcții civile din R.S. România, prin urmare a realizat atunci toate clădirile importante.
Un adevărat palat
Suprafața palatului este de aproape 5000 de metri pătrați.
La parter și la etaj sunt peste 80 de încăperi, dintre care în turul de 45 de minute se trece, destul de repede, prin aproape 50.
În subteran, mai sunt alte zeci de clădiri, mai exact 88.
Cei care s-au ocupat de amenajarea palatului pentru familia Ceaușescu au ales tot ce era mai bun și rafinat în acea perioadă, spunea Oana, precizând că aproape tot – mobilier, candelabre, obiecte decorative – a fost realizat în România. În decembrie 1989, când regimul Ceaușescu a fost înlăturat de la putere, mulți au intrat în palat, au distrus și luat numeroase obiecte.
Arhitectul angajat de cuplul Ceaușescu a folosit în interioarele vilei esențe de lemn autohton, din stejar, paltin, cireș, nuc, uneori și exotic – mahon, trandafir, cireș canadian sau păr african.
În palat pot fi văzute tapiserii flamande meșterite de veacuri, covoare din mătase, candelabre impresionante din cristal de Bohemia și Baccarat. Sunt acolo și sculpturi africane din fildeș lucrate manual, dar și vase de porțelan de Sèvres și Delft, Rosenthal și Meissen.
Vin sec și filme western
Crama a fost printre primele încăperi în care am intrat. Era un spațiu menit relaxării la un pahar cu vin – din anii ’80, când a fost diagnosticat cu diabet, Nicolae Ceaușescu bea rar și doar un pahar de vin sec, fără zahăr.
Din cramă, am intrat în sala de cinema – extrem de spațioasă, deși niciodată, din câte povestea ghidul, familia Ceaușescu nu avea invitați. Aici se uitau la filmele lor preferate și am aflat că Nicolae Ceaușescu se dădea în vând după cele americane de genul western.
Cadourile lui Ceaușescu
În cei 24 de ani cât a fost președinte, Nicolae Ceaușescu a primit peste zece mii de cadouri fie de la președinți, fie de la diferite personalități. Cele mai valoroase au fost date atunci Muzeului de Istorie, iar celelalte s-au aflat în patrimoniul statului.
O prietenă din București mi-a povestit că, elevă fiind prin anii ’80, a mers alături de clasa ei și profesorul de istorie la muzeu și a văzut acele cadouri.
Șahul
Mi-a plăcut șahul din camera de zi, o altă încăpere unde se relaxau – Oana spunea că Nicolae Ceaușescu juca deseori șah și a comandat special piesele de șah care au fost lucrate în lemn având ca model chipul țăranului român.
Biroul lui Ceaușescu
În Palatul Primăverii, Nicolae Ceaușescu avea și birou de lucru și primea deseori oaspeți din alte țări. Pe pereții din biroul lui Nicolae Ceaușescu sunt tablouri ale unor pictori români, Gheorghe Pătrașcu, Octav Băncilă, Camil Ressu, Rudolf Cumpăna, Dumitru Ghiață.
În apartamente
În funcție de camere și de gusturile celor care le-au locuit, mobilierul a fost realizat în stiluri diferite.
Apartamentul lui Valentin Ceaușescu era în stil Renaștere, Zoia a preferat stilul Ludovic al XVI-lea, iar mezinul, Nicu, a ales stilul englezesc. Fiecare apartament are o suprafață generoasă și e format din dormitor, living, sală de baie.
Elena Ceaușescu a avut amenajat un apartament de zi, format din dormitor și living, cu mobilier în stil Ludovic al XV-lea.
Pian, porțelan, televizor olandez
Într-un alt living, stă un pian (de decor, nimeni nu cânta la el), iar pe masa din sufragerie, unde luau mesele, se află acum un serviciu de porțelan, lucrat la Cluj, pe care l-au folosit soții Ceaușescu. Tot acolo este și un televizor color, fabricat în Olanda (nu, nu în Uniunea Sovietică!).
Ceaușescu și câinii cei iubiți
Am intrat și în dormitorul cuplului Nicolae și Elena Ceaușescu. Lângă patul lor, a rămas canapeaua pe care dormeau câinii preferați ai lui Nicolae Ceaușescu.
Labradorul, botezat Corbu de Nicolae Ceaușescu, a fost primit cadou în 1978, din partea unui om politic britanic, iar Șarona a fost perechea adusă pentru Corbu. Oana nu știa ce s-a întâmplat cu cei doi câini după 1989, așa că am căutat pe internet: unii spuneau că au murit de foame, deoarece au fost hrăniți numai de Nicolae Ceaușescu și nu mâncau de la altcineva. Alții vorbeau că Șarona a ajuns câine vagabond.
Grădina de iarnă
Am trecut prin zeci de încăperi, nu am avut timpul pe care l-aș fi vrut să zăbovesc mai mult, m-am mai pierdut din când în când de ceilalți, fiindcă a fost ceva ce am vrut să pozez sau să privesc. Nu e o idee bună să faci asta, deși e tentant, pentru că sunt acolo multe de văzut și trebuie să înghesui un întreg palat în 45 de minute.
Grădina de iarnă include o seră cu salon și o fântână decorată cu mozaic, în care sunt și acum diferite plante mediteraneene și exotice.
Garderoba
În palat, a fost reamenajat și spațiul unde soții Ceaușescu aveau garderoba – nu sunt multe lucruri, se știe că au purtat deseori aceeași îmbrăcăminte și încălțăminte.
Totul pentru ei
La reședința de la Palatul Primăverii, soții Ceaușescu au avut tot ce și-au dorit, inclusiv salon de frizerie și coafură, saună și sală pentru masaj și diferite terapii.
Mozaicul de la piscină
Piscina este de senzație. Are o dimensiune de 70 de metri pătrați și a fost decorată de jur împrejur cu mozaic.
Cei doi artiști au folosit peste un milion de bucăți de mozaic și au terminat lucrarea uriașă și minuțioasă în numai doi ani.
Păunii, printre păsările preferate de cuplul Ceaușescu
Cu piscina, turul Casei Ceaușescu s-a încheiat. Am ieșit pe terasă, în grădina din spatele vilei. Acolo am fotografiat un păun ce stătea fălos pe acoperișul cafenelei – Oana mi l-a arătat în fugă și mi-a spus că este un urmaș al păunilor pe care i-au avut soții Ceaușescu.
După încheierea turului, am ieșit în partea din spate a vilei. Am trecut printr-o cafenea – se poate sta acolo la o cafea, evident –apoi printr-un portic și am ajuns din nou în curtea principală a Palatului Primăverii.
Renovată și reamenajată, din anul 2016 fosta reședință a familiei Ceaușescu poate fi vizitată.
• Palatul Primăverii nu a fost proprietatea familiei Ceaușescu, ci a statului. Era administrată prin Gospodăria Comitetului Central al Partidului Comunist Român.
• În interior, se pot face fotografii fără flash. Filmarea este interzisă.
• Vizita se poate face doar cu ghid.
• În palat pot fi văzute tapiserii flamande meșterite de veacuri, covoare din mătase, candelabre impresionante din cristal de Bohemia și Baccarat.
• Este în top 5 cele mai vizitate locuri din București”.
Unde se află: Bulevardul Primăverii 50, București
Intrare: Pe bază de bilet
Vizită: Se vizitează numai însoțit de ghid. Se poate face programare în prealabil – nu este obligatoriu, doar recomandat, pentru a putea să se stabilească mai ușor grupurile și în funcție de limba vorbită. Sunt grupuri mici (eu am fost cu alte patru persoane, doi români și un cuplu din Turcia).
Foto: Se pot face fotografii fără flash. Filmarea este interzisă.
Ce mi-a plăcut la ghidaj: Grupurile nu se intersectează, prin urmare încăperile ce se vizitează nu se aglomerează.
De ce să mergi: Pentru a vedea opulența din viața unui dictator ce contrasta brutal cu lipsurile îndurate zi de zi de oamenii obișnuiți – printre acestea: alimentele se dădeau pe cartelă și pentru fiecare persoană doar o anumită cantitate; zi de zi lumea stătea la lumina lumânărilor, deoarece curentul se întrerupea câteva ore; în cele mai multe apartamente nu era căldură în timpul iernii, oamenii fiind nevoiți să facă diferite improvizații pentru a se încălzi și să doarmă cu paltoane și căciuli. O imagine tipică regimurilor dictatoriale.:
• Renovată și reamenajată, fosta reședință a familiei Ceaușescu a fost deschisă pentru vizitare din anul 2016.
• Clădirea este în administrarea RA APPS (Regia Autonomă de Administrare a Protocolului și Patrimoniului de Stat).
• Palatul Primăverii nu a fost niciodată proprietatea familiei Ceaușescu. A fost în proprietatea statului și, așa cum impunea modelul sovietic, era administrată prin Gospodăria Comitetului Central al Partidului Comunist Român.