Poate că sașii de pe lângă Alba Iulia și-au botezat ținutul în care cresc viță devie și produc vinuri de mare calitate „Weinland” și poate că, la Recaș, a fost descoperită „lumea nouă” a vinului românesc, dar epicentrul vinificării din țara noastră se află în Vrancea.
Vinul produs aici și vândut vrac este așa de mult încât, în Focșani, la un restaurant mediu, o jumătate de litru de apă plată, îmbuteliată, costă cinci lei, iar aceeași cantitate de vin alb, demisec – nu o minunăție, dar curat și decent – costă șase lei.
Potrivit Direcției pentru Agricultură a Județului Vrancea, vița-de-vie este cultivată în acest moment pe 26.902 hectare de teren, ceea ce înseamnă 10,54% din suprafața agricolă a județului. Ca termen de comparație, cele mai mari cinci industrii de vinificare din România – Murfatlar, Jidvei, Cotnari, Vincon și Recaș – au sub 9.500 de hectare de viță-de-vie, împreună.
La nivel național, vița-de-vie cultivată în Vrancea reprezintă 15% din total și este împărțită în trei podgorii importante: Panciu, Odobești și Cotești.
Pe acest teren „joacă” unul dintre cei mai mari producători de vinuri din România, Vincon Vrancea.
Vincon gestionează 11 crame, dintre care zece în podgoriile Vrancei și una la granița cu Moldova, în Podgoria Huși. Vincon își are rădăcinile în 1949, când în România s-au înființat acele întreprinderi de stat numite MAT (Monopolul Alcoolului și Tutunului). La apogeu, prin anii 1970, Vincon prelua struguri din toată zona și făcea vin în 28 de centre de vinificație.
Privatizarea a survenit în 1999. „Pe atunci, Vincon nu avea în proprietate niciun hectar de vie, tot ce însemna vin însemna producție din struguri preluați de la populație. Și în ziua de astăzi suntem un vector care face prețul pieței în această zonă, fiindcă în continuare achiziționăm struguri de la populație. Lumea nu cumpără struguri, până când nu afișează Vincon prețurile de achiziție”.
În cei 15 ani de după privatizare, noul proprietar, femeia de afaceri Luchi Georgescu, a achiziționat hectar după hectar, Vincon având acum 1.524 de hectare pe rod, dintre care 600 în Podgoria Huși și restul în cele trei podgorii vrâncene. Panciu, Odobești și Cotești.
În portofoliul firmei se numără peste 140 de produse, vinuri și vinarsuri, dar și oțet din vin. Compania exportă pe piața din China și cea din Canada. „Fetească Albă și Fetească Neagră, doar aceste două soiuri românești le vor canadienii. Le trimitem sub brandul «Domeniile Vincon», creat exclusiv pentru ei”.
În segmentul premium, Vincon mizează pe gama Beciul Domnesc, una dintre cele mai notorii mărci de vin din România, dar în 2013 trecut a lansat pe același segment și o gamă nouă, Egregio, de vinuri mai tinere. „În segmentul super-premium, avem gama Ambrosio, lansată acum trei ani. Sunt vinuri de excepție, medaliate la Concours Mondial de Bruxelles – un fel de campionat mondial al vinurilor. Avem din gama Ambrosio un Muscat Ottonel din 2011, care a luat medalie de aur în 2012, iar în 2013 am avut surpriza plăcută ca al nostru Cabernet Sauvignon din 2008, tot din gama Ambrosio să ia tot aur”, precizează directorul de producție de la Vincon.
În 2014, Vincon a produs 1.800 de vagoane de vin, adică 18 milioane de litri. Vincon nu vinde vin vrac, singura formă de comercializare apropiată fiind bag-in-box-ul de 20 de litri sau de 10 litri, care este destinat restaurantelor. Bag-in-box este un ambalaj format dintr-o pungă rezistentă, cu robinet, care este introdusă într-o cutie de carton. „Vrem să ne orientăm cu aceste produse și către consumul larg, deoarece eu cred că acesta este trendul – oamenii își vor lua un bag-in-box de 10 litri, din care vor consuma toată luna. Este o practică uzuală în Grecia, în Croația și în alte țări din regiune”, spune directorul de producție de la Vincon.
La marginea Focșaniului, într-o clădire industrială, ponosită și anostă, se ascunde un unicat în partea aceasta de lume: cea mai mare cramă de distilate de vin din Europa Centrală și de Est, proprietate a Vincon. Aici, unul lângă altul, 4.000 de butoaie între 500 și 700 de litri stau clădite pe mai multe niveluri, stivuite pe etajere gigantice.
Ca să devină vinars, vinul distilat este îmbogățit cu arome din roșcove, stafide și smochine macerate, apoi este uitat la învechit în această cramă, câțiva zeci de ani, până se face vremea să fie îmbuteliat.
Crama unde se țin butoaiele pântecoase de stejar se numește „Paradis”, și nu întâmplător: numele provine de la vinarsul care se evaporă din butoaie, despre care vinificatorii spun că este „partea îngerilor”. „Mai ales vara, procesul de evaporare este unul intens, din cauza căldurii, și nouă așa ne place să credem, că cei de sus își iau partea lor, și restul ne rămâne nouă, oamenilor”, spune directorul de producție al Vincon.
Totuși, dacă ești un antreprenor cu picioarele pe pământ, să faci cinste îngerilor nu este neapărat o afacere, așa că, recent, crama a fost primenită cu nouă tancuri de inox de câte 63.000 de litri, care previn evaporarea vinarsului.
Crama Paradis este unică în România. Există în patrimoniu vii din podgoria Panciu, unde vinurile nu sunt la un nivel calitativ foarte înalt, sunt de consum curent. Fiindcă volumele de producție din zonă erau enorme, oamenii au găsit acest debușeu, al distilării. Sunt două metode de distilare diferite, Charante sau Coloană. Produsul obținut prin prima metodă este cognac, numai că nu avem voie să îi spunem așa, deoarece este o denumire rezervată, așa că îi spunem vinars. Coloana este o distilare continuă, un pic mai brută, un pic mai vulgară, din care se obține vinarsul românesc tradițional.
Dacă vorbim de distilate premium și super-premium, vorbim de Miorița, de 18 ani, Jad, de 28 de ani, și Miorița de 25 de ani, dar recent am lansat și Miorița de 30 de ani. O Miorița de 12 ani a luat în 2010 aur la Concours Mondial de Bruxelles, unde a concurat alături de marile nume ale industriei: Curvoisier, Martel, Hennessy, Remy Martin și Bisquit.
Dacă vaporii vinarsului pus la învechit în butoaie de stejar ajung până în tăriile cerului, la îngeri, cele mai vechi vinuri de la Vincon trebuie căutate în măruntaiele pâmântului. Mai exact, în Beciul Domnesc. Acesta se găsește în orașul Odobești, și numele său nu ascunde nicio metaforă, ci descrie exact ceea ce este el: un beci domnesc. Unul adânc și răcoros, cu ziduri acoperite de mucegai nobil și cu unghere ascunse sub pânze groase, peste care împărățesc păianjenii. Mii și mii de sticle stau aici la odihnă, întinse pe orizontală, lăsându-se acoperite de praf, rând după rând și raft peste raft, an după an, așteptând ca un cunoscător să întindă mâna și să le scoate la lumină.
Despre Beciul Domnesc legenda spune că a fost clădit de Ștefan cel Mare, un mare degustător de vinuri, după cum se știe. Istoricii spun însă că datează „doar” din secolul al XVI-lea, deci probabil după domnia marelui voievod, decedat chiar la începutul acelui secol, în 1504.
Crama Beciul Domnesc se află în localitatea Odobeşti, judeţul Vrancea, la doar 14 km de orașul Focșani.
Acest monument istoric datează din secolul XIV, din timpul domniei lui Ştefan cel Mare. În 1834, domnitorul Mihai Sturza, intrând în posesia a peste de 200 de hectare de viță de vie, a devenit și proprietarul ruinelor a două crame de piatră. Una dintre ele era Beciul Domnesc.
A fost renovată și consolidată între anii 1834-1849. Constructorul cramei, Asanache Panfil, a gândit un loc perfect pentru învechirea vinului. A fost folosită piatră poroasă adusă de pe Milcov. Deasupra intrării în cramă se află o piatră inscriptionată cu litere chirilice, alături de emblema Moldovei, capul de bour și steaguri, simboluri care atestă vechimea cramei.
Pentru motivele descrise mai sus, acest monument este unul dintre cele mai vechi edificii de acest gen si cu aceasta destinație din România. Beciul Domnesc a fost inclus și pe Lista Monumentelor Istorice ale României și în Registrul Național al Patrimoniului Turistic din România.
Începând din anul 1944, Beciul Domnesc, aflat în stadiul de ruină, a devenit activ aflat în proprietatea Vinalcool Vrancea – compania denumită în prezent Vincon Vrancea. Compania a demarat lucrările de restaurare necesare și a redat viața nu doar construcției, ci și funcțiunii acesteia – vinoteca profesională ce adapostește parte din tezaurul vinurilor românești.
Din anul 2000, numele acestei crame-simbol a viticulturii și vinificației românești de la Curbura Carpaților s-a legat indisolubil de numele companiei care i-a redat integral funcțiunea de cramă de vinotecă, de aceea atunci când ne referim la această cramă astăzi, vorbim despre Beciul Domnesc – Vincon Vrancea.
Beciul Domnesc are formă de “cruce” iar accesul se face pe o ușă masivă de lemn în care sunt dăltuite simboluri ce amintesc de semnificația culturală și spirituală a cramei. Pe scările din piatră se coboară în hrubele unde ne întâmpină bolțile semicirculare întărite și consolidate cu arce și dublouri din cărămidă din cinci în cinci metri. Crama este ventilată natural, prin gurile de aerisire cu care a fost prevăzută încă de la nașterea acesteia. Deși crama este amplasată în plină regiune seismică, aceasta nu a fost distrusă de nici un cutremur de-a lungul celor 5 secole de existență.
Climatul din interiorul cramei se menține pe toată durata anului, având o temperatură de 7-9 ⁰C și o umiditate constantă, ce permite celor peste 150.000 de sticle de vin să respire încet și tihnit, adăugând fiecărui vin un plus de calitate, de eleganță și rafinament. Aici sunt păstrate vinuri ce aparțin moștenirii culturale a românilor. Cele mai vechi vinuri datează din anul 1949 – un exemplu este o Băbească de Nicorești ce deși s-a învechit sub atenta oblăduire a timpului și a membrilor echipei Vincon, nu a devenit un vin «bătrân», ci un vin de «colecție».
În semn de respect pentru aceasta valoroasă moștenire și pentru tradiția locuitorilor din Vrancea – regiunea cu cea mai mare suprafață de viță de vie din România, Vincon a dat naștere unei remarcabile selecții de vinuri ce poartă denumirile de Beciul Domnesc, Comoara Pivniței, Oenoteca și Vinoteca.
Crama poate fi vizitată doar în grupuri organizate de minim 8 persoane, după obținerea acceptului companiei pentru fiecare astfel de vizită, la adresa de e-mail [email protected].
Sticlele de vin se pot achiziționa de pe site-ul oficial www.vincon.ro.
Beciul Domnesc este în acest moment cea mai mare colecție profesională de vin din România. În pivniță sunt peste 150.000 de sticle. Beciul este în formă de cruce, în capete fiind vinurile foarte vechi, iar la mijloc vinuri selecționate din anii mai recenți. Sunt depozitate acolo vinuri doar dintre cele care ating cel mai bun nivel calitativ.
Cele mai vechi vinuri sunt din 1949 – 23 de sticle de Merlot. „Vinul din 1949 nu are preț, nu se vinde, este un tezaur pe care nu-l vom mișca de acolo. Dacă nu îl mai am acolo, nu mai știu cine sunt. Este într-un fel ca aurul din banca României”, spune directorul de producție Nicu Mateescu. Cel mai vechi vin de vânzare din Beciul Domnesc este o Fetească Neagră de Cotești, din 1952, care costă undeva la 200 de euro sticla.
Chelarul de azi al beciului este Dorică Bușilă, cel care deschide ușile puținilor vizitatori ai pivniței. Puțini, fiindcă Beciul Domnesc nu poate fi vizitat decât cu programare prealabilă. „Ținem vinurile cât mai departe de orice stres, la o temperatură constantă, protejate de pereții din piatră ponce, care au anumite calități izolatoare foarte bune”, explică oenologul din Odobești.
„Și suntem prieteni și cu paianjenii, pentru că pânza lor ne confirmă că vinurile nu sunt tulburate”, adaugă cu un zâmbet. Prezintă metodic și răbdător fiecare porțiune de raft, cu anul de producere, soiurile de vin și eventual câteva detalii generale despre vin, despre vii sau despre orice altceva este întrebat.
Înspre finalul vizitei, de undeva din capătul opus intrării al Beciului Domnesc ia o sticlă și o ridică în lumină, ca un cărturar care vrea să deslușească un manuscris. „Uitați, vedeți un praf fin care se depune în interiorul sticlei? Nu înseamnă ca a pus cineva prafuri în vin. Este un proces natural și înseamnă că avem de a face cu un vin roșu foarte, foarte vechi”, spune oenologul. Apoi așază cu multă grijă sticla de vin înapoi. Era una din cele 23 de sticle de Merlot din 1949.